jmp1201 9bgyp1 70035208 Win x64

Separarea troomba cu varicoza, Calaméo - Krucifix - Serge Brussolo

În ultimii ani şi într-un timp relativ scurt, doamna Melania Cuc şi-a conturat şi aprofundat un pregnant chip scriitoricesc.

Tromboza și clasificarea acesteia

Autoarea fantasmează cu inteligenţă şi curaj, nu se teme de rigorile romanului pe care le ştie şi, uneori, le respectă, alteori le persiflează şi nu se intimidează nici de libertăţile formale pe care noile tehnici romaneşti le acreditează pentru a le discredita. Modul în care se apropie de proză doamna Melania Cuc, o fiinţă delicată şi fragilă şi cu o experienţă de viaţă de tip poetic, este direct, abrupt, fără convenienţe.

  • Mecanism de dezvoltare Principiile de bază ale cheagurilor de sânge sunt numite triada lui R.
  • Aerul era cald dar cerul se menţinea cu încăpăţânare cenuşiu, de parcă soarele s-ar fi hotărât şi el să-şi pună ţinuta de camuflaj.
  • Strugurii ursului.
  • Sunetul telefonului îi străpunse creierul ca un cui înroșit.

N-am exagera dacă am numi câteva scene de confruntare. În romanul Mirecurea din cenuşă, autoarea foloseşte un tip de discurs ficţional de sorginte confesivă în care agentul narativ nu disimulează condiţia de scriitor. Există şi aici, ca şi în precedentele romane, o acuitate excerbată a suferinţei, o suferinţă exprimată direct, brutal, fără reţinere, ca într-o operaţie pe viu, fără anestezia cuvintelor alese. Sunt numai anonima, femeia care adună cenuşa fierbinte din vatră cu propria-i mână.

Alternanţa timpurilor narative deblochează mai multe straturi de semnificaţie: un nivel istoric cu referinţe reale sau atestabileun nivel al construcţiei ficţionale în care imaginarul produce semnificaţii generale ori arhetipale şi un nivel simbolic, reluări şi retrăiri misterioase cu extensiuni în parabolă.

Discursul narativ performează cruzimea incredibilă a situaţiilor-limită; şi nu este o duritate afectată, jucată, confecţionată, cum se mai poate descoperi în proza feminină, ci o distincţie organică în armonie cu universul ficţional şi specificul tipologic al personajelor. De aici şi amprenta asupra timpurilor narative intersectate: prezentul spitalului, contaminat de un prezent halucinatoriu al conştiinţei, apoi trecutul incert în care o conştiinţă maladivă conservă dialogul cu moartea, autentifică istoria familiei şi viitorul individual.

Bolnava ataşată la aparatele cauzele varicelor pe picioare resuscitare pare un mic monstru de metal care se atârnă disperată de lumea aceasta pe care nu o iubeşte, dar nici nu o urăşte îndestul pentru a o părăsi.

Spitalul, ca şi mediile prin care trece eroina, sau incendiul cel mare care distruge turnul Catedralei sunt elemente de un realism tulburător.

Discursul narativ dur, neiertător, de o cruzime care ia speriat pe alţii, îşi are locul lui în registrul stilistic al romanului, contrastând, pentru o armonie subtextuală, cu rafinamentul trăirilor şi fineţea spiritului de observaţie. Foarte interesantă şi inovativă ideea reluării legendei Cenuşăresei, cu localizări atestabile şi precizări separarea troomba cu varicoza. Mai mult decât atât, spune biografia unui personaj din imediatitatea controlabilă sub semnele imponderabile ale destinului Cinderelei, şi devine, aş zice, o temă avangardistă pe care numai o scriitoare atipică, nonconformistă poate să o ducă până la capăt.

Romanul Miercurea din cenuşă se încheie la modul separarea troomba cu varicoza, sarcastic şi fantastic, reînvie personajele arhetipale şi se prăbuşesc stâlpii universului într-un fel de apocalipsă benignă, o operă bramburită, voit iregulară şi bombastică în care se rescriu şi se contaminează miturile tradiţionale, povestea lui Rasputin intră în naraţiunea Cenuşăresei, Moartea devine un personaj quasi-simpatic, iar Arap Alb flirtează cu Ana lui Manole.

Melania Cuc susţine, în acest timp de criză a literaturii, narativa debordantă, în formula postmodernistă a operei-bazar. Critica tradiţionalistă ar defini-o, cu vechile concepte, drept o creaţie fantezistă, performantă în zona detaliilor, a imprevizibilităţii cursului narativ, nu şi în sensul construcţiei. Proză de imaginaţie şi nu operă de cunoaştere, text de virtuozitate stilistică şi nu de artificiale divagaţii filosofice, Miercurea din cenuşă pare să separarea troomba cu varicoza rara distincţie de a satisface atât cititorul dornic de senzaţional şi pitoresc, separarea troomba cu varicoza şi criticul atent la universul ficţional şi semnificaţiile de profunzime.

Aureliu Goci 3 - Numele şi prenumele!

separarea troomba cu varicoza

Ţip şi ploaia mă înnebuneşte, îmi astupă gura cu vălătuci uriaşi de apă sălcie. Nu mai am voinţă să calc prin băltoace cu papucii mei de mătase turcească. Stropii cheflii mi se prind de gleznele umflate, de pulpe, de genunchii tremurând de frig şi frica iminentă de moarte.

Mă încurajez fără strop de convingere. Mai apoi, la hala separarea troomba cu varicoza triaj, o încăpere ce-şi arată cu fason remedii naturiste pt varice de crom nou nouţ al clanţelor de la uşile termopan, încerc să nu mai ascult zumzăitul de viespar al aparatelor care mă evaluează în centimetri cubi de sânge oxigenat pe minut.

Computerul îmi monitorizează, poate, ultima clipă din viaţa pe care nu am dat un sfanţ până astăzi.

Dados do documento

Separarea troomba cu varicoza preluat, m-au dus, am ajuns, sunt la terapie intensivă. Gata, nu mi se mai răsuceşte furibund cuţitul durerii în plex decât aşa, calm, alintat, ca o amintire din tinereţea de care eram convinsă că m-am debarasat, că am clasat-o în alt şir de ani, în alt calendar. Mă simt sleită, zdrelită de parcă m-aş fi târât zile şi nopţi prin lanuri verzi de urzică.

Nu-mi pasă! Nu mi-e milă de mine, nici teamă că inima-mi va plezni ca o căpută de gheată cârpită. Din tavan, tubul fluorescent îmi pompează raze hibride direct în pupile. Până şi lumina ochilor, aşa, multă — puţină, câtă mi-a mai rămas de folosit fără rame de ochelari şi fără lentile, lumina asta arde, sfârâie direct pe bumbul de lacrimă plină. Parcă aş fi muc de ţigară aruncat de un tebecist în scuipătoarea cu salivă amestecată în sânge.

Nu doar nervul optic, şi venele separarea troomba cu varicoza arterele, aorta… toate componentele agregatului care sunt, stau gata să facă implozie de la un biet hap de nitroglicerină. Pântecele-mi creşte ca aluatul de pâine, ca un uter gestant creşte, se străduieşte cât poate mai bine să cuprindă întreagă perechea de gemeni, pe Cain şi Abel desigur.

Indicații pentru îndepărtarea chirurgicală a unui cheag de sânge la picior

Speranţa mea şi disperare mea stau pe aceeaşi felie de materie pipăibilă, doar o pată de ser incolor stropindu-mi cearceaful, ţesătura uzată şi rece ca pielea de guşter bătrân. Stomacul săracul, doar el îşi mai cere dreptul la tainul zilnic.

Spasmul îl presimt, apoi îl simt cu toată puterea barosului lovind nicovala din fierărie. Acum, durerea orbească îmi împlântă şişul în splină.

Mind Maze: July

Lupta finală se dă pentru venin şi adrenalină, pentru drogul pe care viscerele îl îngurgitează ca un prunc smotocind, sătul, mamelonul rănit. Râgâie porceşte stomacul săracul. Pancreasul varsă în exces insulină… 4 Tremur, transpir şi o hămeseală de fiară mă ia în primire. Nu mă mai sperie balamucul lăuntric. Mă las pradă tevaturii, mecanismului prin care războiul meu biologic se duce fără cavaleri cruciaţi, fără puşcaşi de elită, fără flotile şi sistemele de intimidare psihologică a inamicului public.

Sunt numai anonima, femeia care adună cenuşa fierbinte din vatră cu propria-i mâna. Bătălia se dă în numele meu, pentru încă o secundă în plus la linia vieţii. Cerşesc milă, implor, ştiind că odată întoarsă din moarte voi lovi iar şi mereu cu stângul în dreptul. Oho, nu am drept, nu am voie să mă neliniştesc din nimica!

Informații document

Sunt o pacientă înregistrată corect, o figurină mai casantă decât sârma Wolfram din bec. Sunt păpuşa spânzurată în aţă, nu o femeia care iubeşte, boceşte, îşi pierde vremea înşirând la pagini rupte din carte. Mi-e sete de aer. Simt buzele pleznind peste gingiile fără de sevă. Aud cum iese înjurând embrionul cuvintelor cu care ar trebui să strig după medic, după asistentă… La ce bun atâta risipă?

Stau bine mersi în sicriul meu cu fascicole electronice şi monitoare ce-mi iau pulsul. O galaxie de leduri verzi, leduri roşii şi galbene îmi fac hoţeşte cu ochiul. Cifre peste cifre vin la adunarea şi la scăderea liberă ca mintea computerului ce-mi trasează dintr-o separarea troomba cu varicoza propriami hartă sinoptică. Sunt în al nouălea cer. Este ca şi cum trupul meu ar fi un front atmosferic, un abur.

Ce mai tura-vura, cu atâtea mari-consumatoare de electricitate ar trebui să mă simt importantă! Sunt soft-ul perfect. Sunt îndărătnică şi, o armată de oameni şi-a pus mintea cu mine, vrea să mă salveze. De cine? Evoluez ca la circ. Eu sunt marea înghiţitoare de săbii! Tocmai pe mine să cadă năpasta, tocmai eu să fiu la trei paşi, la un pas… la un lat de deget de moarte, - moartea ca fenomen natural, nu ca valoare a tuturor lucrurilor?!

Un dublu clik greşit, o inspiraţie-expiraţie şi… gata! Numele meu s-a şters din memoria colectivă. S-a rupt în şapte aţa paiaţei. Asta nu se poate! Alarma e falsă! Inima mea ştie ca nimeni să mă pună pe jar tocmai când cred că sunt fericită.

Ţip în felul meu, cu jumătate de gură. O frică cleioasă ca guma proastă îmi astupă protestul. Gata, mă sufoc… Masca de oxigen se holbează la mine de sus. Separarea troomba cu varicoza între mine şi ea distanţă ca de la cer la pământ, aş putea întinde mâna s-o pipăi, s-o prind. Nu vreau, nu pot, nu ştiu!

Sunt gata să-i cer altuia ajutorul, să deranjez asistenta, care, cu datoria împlinită, la capătul unei ture nebune, tocmai îşi face inventarul : -Acesta rămâne. Celălat, la morgă… repetă pe silabe, în timp ce îşi potoleşte căscatul cu încheietura palmei asudată de lanţul brăţării de argint coclit. Lângă femeia tânără şi sănătoasă, bracardierul, cu paqntofii sport puşi direct pe picioarele goale, ascultă şi notează totul în foaia de observaţie ca şi cum ar fi vorba de o marfă scumpă şi perisabilă.

Acum şi-a aşezat pixul după ureche şi priveşte plictisit, în gol, fără să vadă ecranul computerului care, ca un seismograf japonez, îmi înregistrează extrasistolele… - Iaca, învăţ anatomia pe propria-mi piele - zic, doar pentru a sparge atmosfera asta, ternă ca o pagină de gazetă politică. Eu doar cred că vorbesc, timp în care silabele refuză să-mi plece de pe corzile vocale dezacordate, dezmembrate ca întregu-mi sistem. Condiţionează un ins, pe care nu-l văd, dar mi-l imaginez aşezat într-o rână, pe patul, liber, de lângă uşa camarei de serviciu.

Are vocea alterată de ţigări şi oboseală după noaptea afurisită. Pe mine nu mă ia nimeni în seamă. Vorbesc lăuntric, torn cuvintele alandala, fără cap şi coadă.

Încerc să reconstitui punctul din care s-a rupt filmul. Acum nu-mi mai pasă că n-am asistenţă de Stat asigurată 24 din 24 de ore, nici că m-am tratarea vaselor de sange sparte pe picioare şi voi muri ca o măturătoare alcoolică.

Sunt ceea ce sunt; un biet mercenar fără soldă dar cu pieptul ciuruit în acul sutelor de decoraţii din tinichea spoită cu aur. Îmi coordonez perfect şi trupul şi gândul: - Vă ordon, supravieţuiţi!

separarea troomba cu varicoza

Aproape că strig; mă smulg din chingi, dau să fug, vreau să alerg în noaptea frumoasă ca o ţigancă îmbrăcată-n mireasă. Dau să mă ridic în capul oaselor. Da, dar am reuşit să mă salt pe salteaua de vată cât un vârf de caia bătută-n potcoavă. Chiui din străfundul plămânilor mei, iarăşi doldora de aer. Încă un efort, prostuţo!

Ca la naştere, aşa… împinge, mişcă-ţi sângele! Ştii că poţi!!

Calaméo - Krucifix - Serge Brussolo

Mă ambiţionez ca un pifan pe care îl arunci pe linia întâi fără instrucţie, fără muniţie. Am şi ajuns deja pe marginea patului. Picioarele mi se bălăngănesc ca un spânzurat, deasupra papucilor de mătase turcească. Picioarele, proastele, refuză să păşească.

Abandonez jocul cu sorţii, cad înapoi, peste perna plină cu fibră de plastic.

separarea troomba cu varicoza

Sunt în pericol ca o dresoare parfumată şi închisă în cuşca unei fiare. Sunt cina următoare.

Încărcat de

Am fost prinsă, înfăşurată în cabluri, trasă pe clişee fotografice şi în memoria computerelor savante. Dar eu sunt în viaţă! Îmi stă gândul să zbor, să răstorn stativul cu separarea troomba cu varicoza de perfuzie… Curată sinucidere?

Iadul, cu veşnicia lui de hidrocarbură fierbinte, nu mă cam sperie. Buzele-mi tremură totuşi, pe o rugăciune din amintire. Litania cuvintelor e ca un antinevralgic pentru durerea-mi din tâmple şi din inimă.

Pic, pic… glucoza autohtonă în amestec cu medicamente mirobolante, americane, îmi intră pe sub piele, penetrează muşchii eczema din varicoza, pereţii vasului cu sânge, intră şi trece prin cordul care a devenit higroscopic.

O sugativă de calitate extra.

separarea troomba cu varicoza

Soarbe cu nesaţ tot lichidul sintetic. Ce bună-i beţia asta chimică! Am devenit aproape euforică. Ţăranca din mine îşi adună, a pagubă, palmele una peste alta. Toate cele zece degete, cu manichiura proaspăt făcută, podul de palmă, căuşul cu drumul destinului şi cel al vieţii tremură ca falangele degetelor de pe gâtul viorii.

Palmele care au mângâiat şi lovit, trudit şi strivit,care au scris versuri şi au trântit uşa casei de locuit… sunt două turturele tipic urbane dar legate între ele pe viaţă.

Simptome: cum să identificați un cheag de sânge la picior

Fac ceea ce ştiu eu mai bine, ceea ce am învăţat din start; stau ca pe jarişte în punctul situat între două clavicule care —mi fumegă, ard. Şi-a făcut, nebuna, de exerciii de la wallpapers varicose. Încerc să-mi trec toată Viaţa prin faţă. Este ca un şir de cicatrici, o poveste nescrisă dar pusă pe celuloidul cu filme din secolul trecut. Lumini şi umbre… Unde? De ce am greşit?

Întrebări de jurnalist frustrat. Îmi văd trecutul ca prin sită deasă. Nu-i făină albă, nici separarea troomba cu varicoza de fum. Doar cenuşă! Spuză trasă din vatră. În ciobul de memorie stau înţeăenite moliile banalităţii, nimicul ce ţine de locul şi de omul comun. Toate zilele mele au fost fascinante dar… aproape anoste, normale.

Vanitatea îmi dă ghes. Mă eliberez de vina primordială şi şterg, scot din fişa persoanei care am fost toate încercările pe care le-am depăşit. Am noroc porcesc la compunerea asta, scriu şi şterg fără să las urme de radieră.

Lucrarea finală e clară şi fără cearcăne de creion sau cerneală. Prin spaţiul o dată golit trece aerul, -sunt un vid fluierând. Ce pun la loc? Alb imperial! Tot mai alb, ca şi cum hemoglobina nu ar exista, şi, într-un final îmi accept situaţia.