Tratament flebita cronica, Flebita superficială
Conținutul
CVI has a large variety of clinical manifestations, venous ulcer being the most debilitating one, increasing mortality and morbidity. CVI diagnosis is based on medical history and clinical examination, being supported by non-invasive methods such as Doppler echography. The early diagnosis and treatment are of great importance in order to prevent the evolution of the disease.
The treatment options are various, thus the choice of therapy depends upon the stage of the disease. Keywords chronic venous insufficiency, venous ulcer, prevention, Doppler echography, treatment Rezumat Insuficienţa venoasă cronică IVC este o afecţiune care în evoluţie poate conduce la afectarea semnificativă a calităţii vieţii, fiind frecvent întâlnită în populaţia globală.
Varicele Bolile vasculare periferice formeaza un capitol relativ restrans al patologiei cardiovasculare, departe de a fi lipsit de importanta: au o frecventa destul de mare, genereaza incapacitatea de munca in proportie deloc neglijabila si ridica probleme de diagnostic, tratament si recuperare. Patologia venelor prin frecventa si problemele delicate de interpretare fiziopatologica, de diagnostic si tratament continua sa preocupe lumea medicala. Interesul a crescut si mai mult datorita progreselor facute de chirurgia vasculara. Ce sunt varicele?
IVC prezintă un spectru larg de manifestări clinice, ulcerul venos fiind complicaţia cea mai debilitantă a bolii, crescând mortalitatea şi morbiditatea. Diagnosticul IVC este pus pe baza asocierii dintre istoricul bolii şi examenul clinic, fiind susţinut de teste non-invazive, cum ar fi ecografia Doppler. Diagnosticul şi managementul precoce al bolii sunt importante pentru a putea preveni înaintarea spre clase superioare. Modalităţile de tratament sunt variate, iar alegerea acestora depinde de stadiul bolii.
Cuvinte cheie insuficienţă venoasă cronică ulcer venos prevenţie tratament ecografie Doppler Boala venoasă cronică BVC cuprinde multiple patologii venoase, începând de la telangiectazii, vene reticulare, edem gambier până la afectarea severă reprezentată de ulcerele varicoase.
Aceasta din urmă cuprinde formele avansate ale patologiei venoase, şi anume: hiperpigmentarea, lipodermatoscleroza inclusiv atrofia blanche şi ulcerele venoase. IVC nu are limitele clar trasate, mulţi tratament flebita cronica încadrând şi edemul gambier în această categorie. Insuficienţa venoasă cronică este o afecţiune care poate deveni debilitantă, deoarece hipertensiunea venoasă şi implicarea ţesuturilor cutanat şi subcutanat manifestată tratament flebita cronica senzaţie de greutate, durere, ulceraţii pot duce la limitarea capacităţii cotidiene a pacientului.
IVC apare prin alterarea funcţiei valvelor venoase la nivelul sistemului venos superficial sistem de presiune joasă sau profund sistem de presiune înaltă. Diferenţele raportate în literatura de specialitate reflectă distribuţia neuniformă a factorilor de risc în populaţia globală, variaţii în acurateţea stabilirii diagnosticului, utilizând criteriile pentru IVC şi calitatea şi disponibilitatea resurselor diagnostice şi de tratament. Riscul de apariţie a IVC creşte odată cu înaintarea în vârstă sau în sarcină 2.
Flebita: simptome si factori de risc • Buna Ziua Iasi • karmagamebox.ro
Sunt consideraţi factori de risc pentru apariţia IVC: sexul feminin, istoricul personal sau istoricul familial de tromboflebită sau tromboză venoasă profundă, obezitatea, meseriile care presupun ortostatism prelungit sau deficienţele musculare la nivelul membrelor inferioare 3. Patofiziologia venoasă Pentru a putea evalua patofiziologia în cadrul IVC, este util să înţelegem anatomia şi fiziologia venoasă în condiţii anatomice.
Sistemul venos periferic reprezintă un rezervor de stocare a sângelui şi, totodată, cel care întoarce sângele din ţesuturile periferice la nivel central.
Funcţionarea normală a sistemului venos periferic depinde de potenţa venelor periferice, care este dată de valvele venoase şi pompele musculare ce înconjoară venele. În clinostatism, sângele care ajunge la nivelul membrului inferior trebuie să circule antigravitaţional pentru a reuşi să se întoarcă la nivel central. Venele membrului inferior sunt divizate în trei tipuri: superficiale, profunde şi perforante.
Sistemul venos superficial este dispus deasupra fasciei musculare şi este alcătuit dintr-o reţea de vene interconectate ce includ vena safenă mare şi vena safenă mică. Sistemul venos profund este localizat profund de fascia musculară şi are rol de sistem colector. Sistemul de vene perforante traversează fascia musculară pentru a conecta sistemul venos superficial cu cel profund 4.
Valvele venoase sunt esenţiale pentru circulaţia corectă şi eficientă a sângelui la acest nivel, mai ales atunci când persoana este în clinostatism şi este necesar ca sângele să tratament flebita cronica forţa gravitaţională pentru a putea reveni la nivel central. La nivelul sistemelor superficial şi profund există o serie de valve axiale unidirecţionale care se deschid pentru a permite trecerea tratament flebita cronica dinspre zonele periferice spre inimă, împiedicând astfel trecerea sângelui în sens opus.
Tromboză venoasă profundă
Există valve şi la nivelul venelor perforante, acestea au rolul de a permite sângelui să curgă dinspre sistemul superficial spre cel profund, şi nu invers. Cauzele incompetenţei valvulare sunt primare sau secundare. În primul caz, există o slăbiciune musculară în peretele venos sau la nivelul cuspelor. În cel de-al doilea caz, la un moment dat apare un agent care lezează valvele: flebita superficială, distensia venoasă exagerată de un status hormonal sau hipertensiunea.
În mod tradiţional, se consideră că dilatarea venoasă începe de la nivelul zonelor de joncţiune, între sistemele venos şi superficial: joncţiunile safeno-femurală şi safeno-poplitee. Valvele acţionează în asociere cu pompa musculară pentru a permite întoarcerea sângelui venos la nivel central. Contracţia musculară determină împingerea coloanei de sânge în sistemul venos profund. Odată încheiată trecerea sângelui la nivelul venos următor, presiunea venoasă scade şi astfel permite reumplerea vaselor.
La persoanele care petrec mult timp în clinostatism, venele se dilată din cauza ineficienţei valvelor şi a pompei musculare în faţa creşterii presiunii. Obstrucţia venoasă poate avea o cauză intrinsecă: stenoză venoasă sau tromboză venoasă profundă, recanalizată insuficient.
Cauzele extrinseci ţin de alte patologii, precum cele maligne care determină compresii pe sistemul venos sau sindromul May-Thurner sindromul de compresie a venei iliace. Pacienţii cu sindrom posttrombotic sunt reprezentarea cea mai grăitoare a importanţei distrucţiei valvulare şi a apariţiei hipertensiunii secundare persistente.
Simptomele flebitei depind de localizarea acesteia — superficiala sau profunda. Flebita superficiala In mod normal, aceasta se poate observa sub forma unei suprafete rosiatice si sensibila la atingere de-a lungul venelor superficiale de sub piele. Aceasta suprafata poate fi dura, calda si sensibila, iar pielea din jurul venei poate fi umflata si sa prezinte mancarimi.
Patologia venoasă apare când presiunea venoasă creşte şi întoarcerea sângelui la nivel central este alterată prin diferite mecanisme. Unul dintre acestea este reprezentat de incompetenţa valvulară a sistemelor superficial, profund sau al venelor perforante.
Abonează-te la noutăți
Alt mecanism este considerat a fi obstrucţia venoasă. Sunt situaţii în care cele două mecanisme pot să apară concomitent. Acestea sunt întotdeauna agravate de disfuncţia pompei musculare. Astfel, va apărea o creştere a cantităţii de sânge la nivelul sistemului venos — reumplerea acestuia prin încărcare arterială şi încărcare retrogradă venoasă —, iar venele se dilată dilatarea venelor superficiale ale membrului inferior poate fi observată sub formă de varice.
În acest mod creşte presiunea venoasă, tratament flebita cronica cunoscut sub denumirea de hipertensiune venoasă 5. Manifestări clinice ale IVC BVC prezintă un tratament flebita cronica larg de manifestări clinice, de la telangiectazii, vene reticulare până la fibroză cutanată sau ulceraţii venoase ca rezultat al mecanismelor patofiziologice amintite: incompetenţă valvulară, obstrucţie venoasă sau disfuncţie de pompă musculară.
Cele mai frecvente manifestări clinice ale BVC sunt venele varicoase, edemul, durerea şi schimbările apărute la nivel cutanat.
Venele varicoase sunt vene superficiale dilatate, care devin progresiv mai tortuoase şi largi.
